Gestionarea emoțiilor în situații de criză și conștientizarea limitelor
Într-un articol recent publicat pe blog vorbeam despre temele cu care echipele s-au confruntat în timpul pandemiei, mai exact cum a afectat pandemia munca în echipă:
- deconectarea emoțională a membrilor echipei din cauza lucrului de la distanță,
- dificultatea creării unor obișnuințe noi adaptate acestui context,
- accentuarea nivelului de stres din cauza stării de atenție sporită în raport cu riscul infectării,
- decalarea urmăririi scopului comun pentru lucrul în echipă în favoarea unei atitudini pragmatice, orientată către supraviețuire,
- creșterea impredictibilității privind reacțiile clienților, partenerilor, furnizorilor etc.
Între timp, o nouă realitate se instituie, cea a războiului din Ucraina. Din nou, ceea ce era planificat trebuie trecut în plan secundar pentru a putea gestiona lucrurile ivite ca urmare a schimbărilor geopolitice.
Întrebările care apar sunt:
cum ne gestionăm emoțiile în aceste situații limită?
cum ne ajutăm echipele să depășească aceste momente?
Gestionarea emoțiilor pe timp de război
În legătură cu această reașezare a priorităților, voi povesti cum am fost surprinsă de o perspectivă neașteptată a uneia dintre cursantele celei de a noua serii de curs, Inteligență socială și emoțională pentru manageri.
Din pachetul de curs fac parte și două ședințe de consiliere. Cu una dintre cursante care locuiește într-o localitate de la granița cu Ucraina, ambele ședințe s-au derulat în ianuarie. Lună în care transportul de echipament militar în zonă a fost intensificat.
Înainte de sărbători, discursul ei conținea referiri la întârzieri în procesul decizional managerial, iar trăirile emoționale experimentate erau în zona iritării și a nemulțumirii.
Ulterior, după ce perspectiva războiului se contura din ce în ce mai puternic, ceea ce apărea în discurs ca fiind important era menținerea păcii.
Deja anumiți angajatori din zonă începuseră să-și restrângă activitatea și să disponibilizeze angajații din cauza lipsei de materii prime importate din Ucraina.
Am avut sentimentul unei transformări neașteptate. La curs vorbim despre emoțiile pe care le trăim și modalitățile de a le gestiona optim, repoziționarea față de anumiți factori din exterior producându-se în timp, cu încercări și erori. Un proces asemănător cu gestionarea emoțiilor din etapa de inducției pentru noi angajați.
Însă, dintr-o dată, perspectiva războiului a rearanjat într-o nouă ordine trăirile și raporturile cu superiorii, aceștia fiind văzuți cu empatie și înțelegere din cauza dificultăților apărute.
Cum stimulezi solidaritatea la nivel de echipă
M-am întrebat cum ar putea fi stimulată solidaritatea față de colegii din echipă. Desigur, ar putea ajuta și un atelier de gestionare a stresului în echipă, dar până acolo?
Pare că esența constă în conștientizarea a ceea ce înseamnă limită: termen limită, situație limită, trăire la limită.
Realitatea aduce limite, iar acest lucru poate fi frustrant și enervant, mai ales în raport cu anumite dorințe de ,,nelimitat, instant, tot’’.
În raport cu trăirile emoționale copleșitoare, realitatea care conține limite poate liniști și calma. Se întâmplă ca după zile în care ne-am întâlnit cu foarte mulți oameni sau am vizitat locuri diferite să tânjim după confortul obișnuitului și simplului.
Conștientizarea limitelor eficientizează munca în echipă?
Cred că da. Avem nevoie să conștientizăm și să ținem cont de limitele de resurse umane, materiale, financiare și de timp. În plus, ajută și respectarea cadrului de lucru.
Creativitatea privind găsirea celei mai bune combinații între aceste resurse limitate face diferența între manageri. Iar rolul emoțiilor este unul esențial.
Există echipe care au puține resurse la dispoziție, însă crezul lor e puternic. Iar încrederea dintre membrii echipei și în capacitatea de a realiza lucruri neașteptate este mare. În acest fel, reușesc să creeze pentru clienții lor interni sau externi lucruri valoroase.
Uneori, o limită este un îndemn la a deveni creativi. Alteori, o șansă pentru a te opri să gândești sau ceva ce pierzi în raport cu a fi superior celorlalți.
Tuturor ne trece prin cap gândul că într-o situație sau alta, noi am fi acționat mai bine, mai repede, mai eficient. Dar oare, întrebarea de a acționa mai solidari unii cu ceilalți ar putea apărea în mințile noastre și în vremuri liniștite?
Cum ar putea fi gândite recompensele și pentru performanța realizată solidar, nu doar pentru cea realizată solitar?
Crearea și susținerea unui ,,împreună’’ este poate mai importantă acum ca niciodată. Așa că vă invit să creați în echipele voastre spațiu și timp pentru manifestarea dorinței de conectare emoțională la crezul vostru comun, la valorile voastre și la ideile prin care realitatea pe care o trăim să poată fi gestionată și depășită.
